"It had much of glamour might
To make a lady seem a knight."
În cadrul transhumanţei mele zilnice de-acasă către muncă (adică de la Universitate la Unirii), trec pe lângă câteva chioşcuri de ziare pe care tronează o splendidă reclamă la revista Glamour, ediţia de România. Revista s-a lansat în toamna anului trecut şi bănuiesc că persoanele cărora chiar le pasă de astfel de reviste ştiau de existenţa ei, iar afişul e destul de draguţ realizat, culori vii, o gagicuţă simpatică (nu foarte frumoasă, dar suficient cât să atragă privirea şi să te şi poţi identifica cu ea sau spera la ea). Toate bune şi frumoase până acum, dar dintr-odată te loveşte sloganul: "Glamour. Adevărată, la fel ca tine!".
La prima vedere este un slogan standard (numele revistei plus o frază "catchy" care să atragă un anumit public ţintă) şi fiecare propoziţie luată separat este în regulă, dar alăturarea lor produce (cel puţin în cazul meu) un efect ilar. De ce? Din cauza a ceea ce înseamnă glamour în limba engleză.
Dacă facem o căutare rapidă cu prietenul omului Google, vom afla că glamour are mai multe sensuri în limba engleză contemporană. Pe scurt, cuvântul înseamnă frumuseţe care atrage, şarm (de obicei cu sex-appeal) sau strălucire. Tinând cont de tema revistei putem merge mai departe şi să considerăm că termul este preluat din lumea modeling-ului şi înseamnă că modelul este "actorul" principal şi nu vreun produs pe care îl promovează (desigur pentru asta machiajul şi luminile, care sunt şi ele "adevărate" fiind nişte secreţii naturale ale modelului, trebuie aranjate corespunzător).
Daaaar, cuvântul are în literatură (nu, revistele nu intră la categoria literatură) şi un alt înţeles. Înseamnă (conform Webster's Revised Unabridged Dictionary (1913)): o vrajă care afecteză ochiul şi face lucrurile să apară altfel decât sunt în realitate. Deci şi prin urmare "Adevărată, ca şi tine!".
Încercând să mă prind ce anume era în capul celui care a inventat sloganul am ajuns la concluzia că una din următoarele trebuie să fie adevărată:
- Creatorul nu stăpâneşte foarte bine limba engleză (sau a învăţat-o de la televizor urmărind "Tânăr şi neliniştit") şi nu ştie ce înseamnă glamour sau pur şi simplu a tradus prost (cuvânt cu cuvânt) propoziţia din altă limbă.
- Cel ce a creat sloganul are un simţ al umorului foarte ascuţit şi a reuşit să se întreacă pe sine şi să îşi bată pur şi simplu joc de întreg target-ul revistei.
- Agenţia sau colectivul revistei sunt convinşi că mare majoritate care va cumpăra revista habar nu vor avea de ceea ce înseamnă glamour (cine naiba o fi Sir Walter Scott, cel de la care am preluat motto-ul postului?), aşă că îi doare la bască de cei câţiva care se vor face (şi mai mult) mişto de revista lor.
Mie îmi place să îmi spun ca varianta doi este cea adevărată şi că nu ne îndreptăm cu paşi mari către o cretinizare completă atât a consumatorului cât şi a Advertising-ului în general.
