Scheleţii din Dulapi

"All secrets are deep. All secrets become dark.
That's in the nature of secrets."

La provocare Ralucăi am decis să fac şi eu o listă cu scheleţii din dulapul meu aka "Secretele Mele Mai-Mult-Sau-Mai-Puţin-Întunecate"^®. Aşa că, fără prea multă vorbărie, iată lista mea:

1. De curând, de pe 4 decembrie, mi-am luat maşină şi am început să terorizez Bucureştiul, mai ales zona centrală, şi splendidul şi iubitul meu oraş natal, Constanţa. Aşa se face că, mergând cu nişte prieteni la cumpărături pentru petrecerea de revelion, am reuşit să pocnesc în parcarea Realului din Constanţa un ditamai Hummer-ul. Evident că tancul nu a păţit nimic (surprinzător nici Clio-ul meu nu a păţit nimic) şi că era vina ăluia că mă blocase în parcare, dar sincer ar ajuta dacă senzorul meu de parcare ar funcţiona mereu pe sistemul "Piu-Piu-Trosc". Problema e că uneori merge pe sistemul invers "Trosc-Piu-Piu" (fapt pe care îl poate atesta şi unul din stâlpii de lângă apartamentul alor mei).


2. Încă de prin liceu am visat să călătoresc şi să văd cât mai mult din ce are lumea de oferit. "Problema" este că nu mă simt mulţumit de o excursie de 2 săptămâni în care să fac un fel de maraton (19 ore vizitat, 1 oră masă+toaletă, 4 ore somn) prin oraşul/zona respectivă. Ca să mă simt satisfăcut ar trebui să locuiesc acolo 6 luni ca să pot cu adevărat cunoaşte locul, care de obicei e mai mult decât cutiile de piatră şi sticlă sau chelnerii şi ghizii cu care intri in contact. Ţinând cont ca momentan lucrez într-o multinatională, sper ca la sfârşitul facultăţii să pot pune în aplicare "Planul". Om trăi şi om vedea.


3. Îmi plac copiii, şi nu în modul pe care îl vor sugera marea majoritate a prietenilor mei de sex masculin de când s-a întâmplat ca una din prietenele mele să aibă sub 18 ani, şi îmi dorect câţiva (o echipă de fotbal ar fi ok, dar bănuiesc că nu va colabora nimeni cu mine pentru atingerea acestui scop nobil). Mai mult decât atât, nu m-ar deranja să mai împrumut şi de pe la prieteni câţiva, măcar aşa aş avea şi eu cu cine să mă joc, să mă duc la filme de desene animate şi nu s-ar mai uita ciudat vânzătoarea de la McDonalds când îmi iau Happy Mealuri :D.


4. Nu pot spune că gusturile mele literale s-au schimbat foarte mult în ultima perioadă, adică tot la Fantasy/SF am rămas. În schimb am început să mă concentrez pe ceea ce lumea numeşte teen literature, gen Artemis Fowl sau Song of the Lioness. E adevărat că nu se compară cu Dune sau Lord of the Rings, dar uneori, mai ales când mă întorc după o zi de 16 ore (muncă + facultate), nu prea am chef de implicaţii filozofice, subtile paralele cu lumea reală sau experimente social-religioase. Aşa că intriga simpluţă şi volumul mare de acţiune/romance din cărţile de genul ăsta sunt exact ce a recomandat doctorul.


5. Se ştie că fiecare dintre noi are mai mulţi sau mai puţini pitici pe creier (sau păsărele organizate în stoluri). Piticii mei sunt însă ceva mai organizaţi şi au un Parlament unicameral care e mereu în sesiune. Evident că există diverse grupări de interese în acest Legislativ şi, de obicei, nu cad de acord în nicio privinţă. Totuşi, există un lucru cu care toţi sunt de acord: "Orice lucru legat de îngrijirea diverselor podoabe capilare este o pierdere acută de vreme". Nu mă întelegeţi greşit, asta nu înseamnă că nu mă rad/tund niciodată. Numai că, de cele mai multe ori, a se citi dacă nu există nicio femeie (mama sau prietena) să mă bată la cap, tind să tot amân aceste groaznice chinuri. Unor oameni nu le place peştele, mie nu îmi place să ma rad/tund (oricum o sa crească la loc, nu?).

Sunt sigur că multă lume s-ar fi aşteptat la nişte poveşti amuzante cu gagici/minore/surori şi altele, dar aici era vorba de scheleţii din dulap şi nu de cei care se folosesc la predat cursuri pe la Medicină (există şanse destul de mari să fiu "acel" Victor din poveştile de groază spuse la focul de tabară :D).